|
|
|
|
|
|
|
 |
|
Radu
Miron(n.
3 octombrie 1927, Codaesti, j. Vaslui), matematician roman.
Membru corespondent (9 martie 1991) si membru titular
(21 aprilie 1993) al Academiei Romane. Discurs de receptie:
Contributii romanesti la fundamentarea si dezvoltarea
din punct de vedere teoretic si aplicativ a geometriilor
de ordin superior (24 aprilie 1996).
|
|
|
|
|
|
|
|
Studii
liceale si universitare (Facultatea de Matematica-Fizica) la
Iasi. Inca din ultimii ani de studii a fost angajat preparator
si apoi asistent la Facultatea de Matematica-Fizica a Universitatii
din Iasi si cercetator la Institutul de Matematica al Academiei
Romane - Filiala Iasi. In 1957 si-a sustinut teza Geometrizarea
sistemelor mecanice neolonome, devenind doctor in matematica;
in 1973 a primit titlul de doctor docent. In 1963 a fost numit
conferentiar la Universitatea "Al.I.Cuza" din Iasi,
iar in 1969 profesor titular. In aceiasi perioada a functionat
pe post de cercetator principal si apoi sef de sector la Institutul
de Matematica din Filiala Iasi a Academiei Romane. A fost "visiting
professor" la universitati din Canada, Germania, Italia
si Japonia. De asemenea, a participat la congresele internationale de matematica de la Nisa (1970), Varsovia (1981) si Kyoto (1990). A facut parte din grupul de organizatori al celui de-al V-lea Congres National al matematicienilor romani (2003). Face parte din conducerea revistelor "Tensor" - Japonia, "Algebras, Groups and Geometries" - S.U.A., "Journal of the Egyptian Mathematical Society" - Egipt, "Progress in Mathematics" - India. Preocuparile sale stiintifice grupeaza cinci directii
principale: geometria diferentiala, fundamentele geometriei, topologia algebrica, mecanica teoretica si aplicatii ale geometriilor Lagrange si Hamilton in fizica teoretica. O trasatura caracteristica a operi sale stiintifice
este impletirea acestei directii stiintifice pe care le-a contopit
intr-o viziune proprie, mergand pe cai nebatute inca. Incepand
din 1975 a descoperit geometriile Lagrangiene, iar in 1987 geometriile
Hamiltoniene. A elaborat metode noi de investigare a fibratelor
vectoriale pe care le-a aplicat in studiul modelelor geometrice
din fizica teoretica. O consecinta a acestui imens efort stiintific
a fost introducerea in stiinta a unor domenii de cert interes
teoretic si aplicativ: geometriile Lagrange de ordin superior
si cele Hamilton de ordin superior, spatiile Finsler de ordin superior. Notiunea de conexiune neliniara, introdusa in premiera in aceste geometrii, i-a permis rezolvarea unei probleme celebre, formulata acum peste 100 de ani de Bianchi privind prelungirea de ordinul k mai mare ca 1 a structurilor riemanniene. Acestea au facut obiectul a opt monografii publicate in S.U.A., Singapore, Olanda si Canada. Numeroase notiuni si
rezultate ii poarta numele: "reper Miron", "ecuatii
fundamentale ale reperelor Miron", "spatii Miron",
"conexiuni Miron" (denumiri specificate in celebra carte a lui M. Matsumoto, The Fundations of Finsler Geometry, 1986), alte concepte fiind introduse de
el: "geometrie Lagrange", "geometrie Hamilton", "energii de ordin superior", "configuratiile Myller", "geometrii de ordin superior", "spatii Finsler tari neriemanniene", etc.
Rezultatele cercetarilor sale se regasesc in cele 28 de carti, monografii si tratate precum si in 250 de note, studii si memorii publicate in prestigioase reviste din tara si strainatate. Mentionam cateva dintre cartile sale: Configuratii Myller (1966, lucrare distinsa in 1968 cu
Premiul "Gh. Titeica" al Academiei Romane); Geometria
analitica si diferntiala (2 vol., 1968-1969, in colab. cu Gh. Gheorghiev si D. Papuc); Topologia
algebrica (1974, in colab. cu I. Pop) distinsa cu premiul Academiei Romane; Fibrate vectoriale. Spatii Lagrange. Aplicatii in relativitate. (1987, in colab. cu M. Anastasiei), distinsa cu Premiul Gh. Lazar al Academiei Romane, versiunea engleza a acestei carti: Vector Bundles and Lagrange Spaces with Applications to Relativity (1997); The geometry of Lagranges Spaces. Theory and Applications (1994, in colab. cu M. Anastasiei); Fundamentele aritmeticii si geometriei (1968, in colab. cu D. Branzei), versiunea engleza: Backgrounds of Arithmetic and Geometry. An Introduction a fost publicata in Singapore (1995); cartea contine in references peste 500 de nume de autori romani; The geometry of Higher Order Lagrange Spaces. Applications to Mechanics and Physics (1997); The geometry of Higher Order Finsler Spaces (1998); The geometry of Higher Order Hamilton Spaces. Applications to Hamiltonian Mechanics (2003); The Geometry of Hamilton and Lagrange Spaces (2001, in colab. cu D. Hrimiuc, H. Shimada, S.V. Sabau) s.a. Rezultatele cele mai importante ale cercetarilor sale sunt incluse in cateva volume din Handbook of Finsler and Lagrange Spaces, editat de P.S. Antonelli (Universitatea Alberta, Canada). Alte cateva realizari importante: 10 oameni de stiinta din Japonia au obtinut doctoratul in matematica la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iasi sub conducerea sa stiintifica; alti 22 de matematicieni romani au obtinut titlul de doctor in stiinte matematice, avandu-l drept indrumator stiintific. Fondator al Seminarului National de Spatii Finsler
si Spatii Lagrange, membru fondator si presedinte al Societatii
Balcanice de Geometrie (1995), membru in societatile: "Institute of Basic Researches" (S.U.A.), "Tensor" (Japonia), "American Mathematical Society" (S.U.A.), "Finsler Geometry" (Japonia) s.a. |
|
|
|
|
