|
|
|
|
|
|
|
 |
|
Teodor Dima (n. 5 noiembrie 1939, Braila), filosof si logician roman.
Membru corespondent al Academiei Romane (23 februarie1996).
|
|
|
|
|
|
|
|
Absolvent
al Sectiei de Filosofie din cadrul Facultatii de Istorie-Filosofie
a Universitatii "Al. I. Cuza" din Iasi si doctor in
filosofie, specialitatea logica. A urcat toate treptele ierarhice
universitare, pana la aceea de profesor (1990); in prezent este membru al Catedrei de Logica si Filosofie Sistematica "Petre Botezatu" in cadrul Universitatii "Al. I. Cuza" din Iasi, Facultatea de Filosofie,
al carei decan a fost (1992-2000); din ian. 2000 este cancelar general al Universitatii "Al. I. Cuza" din Iasi. In prezent preda cursuri
de logica generala, logica juridica, epistemologie, inductie si probabilitate. Este si director al
Institutului de Cercetari Economice si Sociale "Gh. Zane" al Academiei Romane, Filiala
Iasi (din 1995). Specialist in domeniile logicii generale, deductive
si inductive, logicii si filosofiei stiintei, in care are contributii
originale - a propus o etiologica, o logica inductiva, euristica si sistematizatoare, a structurat modele
deductive si inductive, universale si statistice, ale explicatiei
stiintifice, a detaliat patru operatii ale procesului de testare
a ipotezelor, a elaborat o strategie logico- metodologica bazata
pe teoria adevarului prin coerenta, a propus ca reductia sa fie fundamentul formal al inductiei s.a. Este autorul volumelor: Metodele inductive (1975); Intre prudenta
si eroare. Eseu asupra naturii si dinamicii stiintei (1978); Dialectica procesului de cunoastere (1978);
Explicatie si intelegere (2 vol.,1980, 1994); Logica si argumentare (2000); a coordonat volumele: Intemeieri
rationale in filosofia stiintei (1983); Logica generala
(1991); Petre Andrei si modelul intelectual in cultura romana (2001); Vasile Conta - valorizare si interpretare (2003); colaborator la mai multe volume colective:
Studii si cercetari stiintifice (1970); Filosofia
stiintei (1971); Directii in logica contemporana (1974); Epistemologia
si analiza logica a limbajului (1975); General Relativity
and Gravidation (1980); Adevaruri despre adevar (1981);
Teoria cunoasterii stiintifice (1982), lucrare distinsa
cu premiul "Simion Barnutiu" al Academiei Romane;
Privire filosofica asupra rationalitatii stiintei (1983);
Lucian Blaga- cunoastere si creatie (1987); Cunoastere,
eficienta, actiune (1988); Coordonate ale gandirii filosofice
si social-politice romanesti contemporane (1989); Eonul Blaga-intaiul veac (1997); Logica si ontologie (1999). Este autor a peste 100 de studii, aparute in prestigioase reviste de profil din tara si din strainatate. Este membru in colegiile
de redactie ale "Noesis", "Revue
roumaine de philosophie", "Revistei de filosofie", "Proceedings of de Roumanian Academy"; coordonator al revistei "Analele
stiintifice ale Universitatii "Al.I.Cuza"din Iasi", redactor sef al revistei academice "Symposion"; mobilitati in cadrul programelor "Tempus" si "Socrates" (Italia, Franta, Belgia). Membru fondator si vicepresedinte al Societatii de Filosofie de Limba Franceza din Romania, afiliata la Association des Societes de Philosophie de Langue Francaise (Paris), prim-vicepresedinte al Comitetului Roman de Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnologiei al Academiei Romane. |
|
|
|
|
